Sayfa: 1
Starea culorii
: şiirler 2009-01-21 (3731 başarlı)
Starea închisă
: şiirler 2009-01-08 (3464 başarlı)
Starea mării
: şiirler 2009-02-20 (4155 başarlı)
Starea oamenilor
: şiirler 2009-01-06 (3517 başarlı)
Starea simțurilor
: şiirler 2009-01-06 (3387 başarlı)
Starea timpului
: şiirler 2009-01-06 (3631 başarlı)
Starea uitării
: şiirler 2009-01-06 (3710 başarlı)
Starea urmei
: şiirler 2009-02-17 (3695 başarlı)
Starea verbului
: şiirler 2009-01-07 (3617 başarlı)
Starea vocalei
: şiirler 2009-01-04 (3468 başarlı)
Sayfa: 1 |
|

|
|
|
Biyografi Victor Croitoru
Victor Croitoru - un autor trecut prematur în lumea umbrelor (3 iunie 1951 – 24 august 1994), despre care aflăm că a fost o figură insolită a boemei băcăuane, în perioada ei de glorie „ateniană” si că a fost elogiat la debutul său în revista „Luceafărul” (2 august 1975), de criticul G. Dimisianu, care observa în poemele încredintate tiparului „o senzatie de preaplin sufletesc, de tumult lăuntric abia stăpînit, de comprehensiune în limita exploziei”. Destinul său ar fi fost cu totul altul dacă manuscrisul volumului încredintat Editurii Albatros, în 1976, ar fi urmat cursul firesc spre publicare si nu ar fi alimentat cimitirul sertarelor cu „refuzati” de asa-zisele exigente propagandistice ale cenzurii, pe seama căreia puteau fi puse însă si năravurile balcanice ale redactorilor.
Victor Croitoru nu seamănă în poezie cu nici unul din poetii Bacăului, de ieri sau de azi, a fost un solitar si un singular, iar retrospectivele culturale destul de numeroase în urbea lui Bacovia merită să-l consemneze la loc de cinste.
Poet din vocație, acesta a scris, a creat, insurgent șineliniștit, din convingere că doar literatura îl mai poate salva pe om dinbarbaria unei societăți meschine și ingrate. Toate tentativele sale de ascoate un volum în timpul vieții au fost sortite eșecului pentru simplulmotiv că autorul nu reușea să înțeleagă necesitatea compromisurilor peun asemenea teren. Boema sa s-a născut, la început, din teribilism, maiapoi a crescut și s-a radicalizat din exasperare și frondă. Citea mult,scria numai atunci când credea că are ceva important de spus celorlalți,mai ales reușea să-și uimească prietenii (Gheorghe Iorga, Sorin Preda,Dan Petrușcă, subsemnatul) transformând întâlnirile lor în fascinante spectacole de idei.
|